Definita cuvantului garoafă
garoáfă (garoáfe), s. f. – Plantă erbacee ornamentală, parfumată (Dianthus caryophyllus). – Mr. garoaflă. Ngr. γαράφαλον, din ngr. ϰαρυάφυλλον (REW 1727), în parte prin intermediul sb. garofo, garoful, garofan; cf. tc. karafil (› caramfil), it. garofano (ven. garofalo), fr. girofle, cuman. garanful (Kuun 92). După Daničič, III, 108, sb. provine din it.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu garoafă
sîlță (-țe), s. f. – Laț. Rut. sylĭce (Candrea). Mai puțin probabilă legătura cu sl. sŭlęsti „a îndoi” (Miklosich, Lexicon, 934), sl. sŭlęcati „a îndoi” (Tiktin). În Mold., sec. XVII-XVIII. Vezi definitia »
-IZÁNT(Ă), -ÍZĂ elem. -iza. Vezi definitia »
AUSTENÍTĂ s. f. constituent structural al aliajelor de fier și carbon. (< fr. austénite) Vezi definitia »
juleándră, juléndre, s.f. (reg.) femeie sau fată înaltă, voinică și cu mers bărbătesc. Vezi definitia »
EPENDIMÍTĂ s. f. inflamație a canalului ependimului. (< fr. épendymite) Vezi definitia »