haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

ALGOBACTÉRII s.f.pl. Bacterii acvatice autotrofe, înrudite cu cianoficeele. [< fr. algobactéries]. Vezi definitia »

în primăvara vieții expr. în tinerețe. Vezi definitia »

felii de fructe, de obicei mere, tăiate subțire și uscate pe leasă la soare și folosite apoi pentru confecționarea unui must. Vezi definitia »

rófii s. f. pl. – Bubulițe care apar la copii îndată după naștere. – Var. rohii. Sl. rovŭ „groapă, gaură” (Cihac, II, 318), cf. sb. rohav „ciupitură (de vărsat)”, și răboj, răvar, în care pornește de la sensul special de „crestătură, cioplitură”. – Der., cu sensul special, răfui, vb. (a plăti o datorie); răfuială, s. f. (plata unei datorii); raftă, s. f. (Trans., Banat, cotă care revine după o împărțeală), cuvînt care, după Scriban, ar trebui pus în legătură cu raft „harnașament de lux”. Vezi definitia »