Definita cuvantului geamandură
geamandúră (geamandúri), s. f. – Corp plutitor ancorat pe fundul unei ape. – Var. ceamandură, șamandră. Tc. camandura (Graur, GS, VI, 331; Scriban), din ngr. σημαντήρ „indicator”, cf. simandicos; din tc. provin și ngr. σημανδοῦρα și στμανδοῦρα „geamandură”. Var., din tc. șamandra.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu geamandură
vâlcicúță (rar) s. f., g.-d. art. vâlcicúței; pl. vâlcicúțe Vezi definitia »
albaspínă (-bas-pi- / -ba-spi-) s. f., g.-d. art. albaspínei Vezi definitia »
țípă, țípe, s.f. (reg.) fluier din coajă de salcie; fluier la cimpoi. Vezi definitia »
PARABÁZĂ s. f. parte a comediei antice grecești, la începutul piesei, în care autorul își exprima, prin glasul corifeului, propriile păreri și sentimente în legătură cu faptele înfățișate. (< fr. parabase, germ. Parabase) Vezi definitia »
LAMÉLĂ s.f. 1. Plăcuță subțire de sticlă, de metal sau de lemn; lamă mică. 2. (Biol.) Lamă subțire de țesut osos. ♦ Expansiune celulară în formă de lamă. [< fr. lamelle, cf. lat. lamella]. Vezi definitia »