Definita cuvantului geniu
géniu (génii), s. n. – 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare a omului. – 2. Spirit protector, duh. Lat. genium (sec. XIX). – Der. genial, adj., din fr.; ingeniu, s. n., din lat. ingenium; ingenios, adj., din fr. ingénieux.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu geniu
POTCÁPIU s. n. v. potcap. Vezi definitia »
BRUMĂRÍU, -ÍE, brumării, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenușiu, brumat. 2. (În sintagmele) Prune brumării = soi de prune acoperite cu brumă (3). Oaie brumărie = varietate de oaie cu lâna pestriță, albă și neagră. ♦ Care aparține acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Căciulă brumărie. – Brumă + suf. -ăriu. Vezi definitia »
țuicangiu, țuicangii s. m. băutor de țuică (în special de băuturi alcoolice tari), bețiv. Vezi definitia »
MUSÍU s. m. (Franțuzism; azi ir.) Termen de adresare către un bărbat. – Din fr. monsieur. Vezi definitia »
TRANZITÓRIU, -ÍE, tranzitorii, adj. Care face trecerea de la o stare la alta; de tranziție; intermediar. ♦ (Despre funcționarea unui sistem) Caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi. – Din lat. transitorius, fr. transitoire. Vezi definitia »