Definita cuvantului ger
ger (géruri), s. n. – Frig foarte mare. Mr. ger. Lat. gĕlum (Pușcariu 707; Candrea-Dens., 732; REW 3718; DAR), cf. it. gelo, prov., cat. gel, sp. hielo. – Der. Gerar, s. m. (ianuarie), pe care Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 224, îl considera rezultat al unei încrucișări a lat. Ianuarius cu ger, și Pascu, Beiträge, 10, drept rezultat al lui ghenar ‹ ngr. γενάρι; geros, adj. (glacial); gerui, vb. (a îngheța, a se face frig); geruială, s. f. (frig; promoroacă). – Cf. degera.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ger
SFINCTER2(O)- elem. „sfincter”. (< fr. sphunctér/o/-, cf. lat. sphincter, gr. sphinkter) Vezi definitia »
PROTOPTÉR s.m. Pește care trăiește în râurile și mlaștinile din Africa tropicală, respirând prin branhii și plămâni. [< fr. protoptère]. Vezi definitia »
BERGER [berjé], Gaston (1896-1960), filozof și psiholog francez. Preocupat de epistemologie și caracteriologie („Cercetări asupra condițiilor cunoașterii”, „Caracter și personalitate”). A aplicat metoda prospectivă în cercetarea viitorului („Fenomenologia timpului și prospectiva”). Vezi definitia »
BOIÉR, boieri, s. m. 1. Mare stăpân de pământ (care deținea, uneori, și o funcție înaltă în stat); persoană din aristocrația feudală; nobil; p. ext. stăpân. ♦ (Fam.) Persoană cu atitudini, obiceiuri sau pretenții de aristocrat. 2. (Înv.) Titlu de politețe (echivalând cu „domnule”), adresat persoanelor înstărite, celor cu funcții administrative etc. – Din sl. boljarinŭ (pl. boljare). Vezi definitia »
TUȘIÉR s.m. (Sport) Arbitru de tușă. [Pron. -și-er. / < tușă + -ier]. Vezi definitia »