Definita cuvantului germen
gérmen (gérmeni), s. m. – 1. Sămînță care dă naștere unei ființe vii. – 2. Principiu, element. Lat. germen (sec. XIX). – Der. (din fr.) germina, vb.; germinație, s. f.; germinativ, adj.; Germănar, s. m. (martie), indicat uneori drept cuvînt pop., pare o creație a lui Alecsandri, pe baza fr. Germinal.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu germen
HIPNOGÉN, -Ă, hipnogeni, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă somnul. – Din fr. hypnogène. Vezi definitia »
BACHOFEN [báhofən], Johann Jakob (1815-1887), istoric elvețian al dreptului. Cercetător al matriarhatului și al religiilor primitive („Matriarhatul”). Vezi definitia »
FEROTÚNGSTEN s. n. aliaj de fier și tungsten. (< fr. ferrotungstène) Vezi definitia »
EPILEPTOGÉN, -Ă adj. care determină crize de epilepsie. (< fr. épileptogène) Vezi definitia »
EROGÉN, -Ă, erogéni, -e, adj. (Despre zone ale corpului) Susceptibil a produce o excitație sexuală. (cf. fr. érogène) Vezi definitia »