BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Prima tencuială aruncată pe perete și neîntinsă cu mistria. – Postverbal al lui bruftui. Vezi definitia »

țeft s.n. (înv. și reg.) 1. par în mijlocul ariei. 2. cureaua de la crucea trăsurii. 3. (fig.) centru, stăpânire. 4. moment decisiv. Vezi definitia »

BRÚDERȘAFT s.n. Fel de a bea în care doi parteneri își duc paharele la gură luându-se de braț, în semn de împrietenire și înfrățire. [Pl. -turi. / < germ. Bruderschaft]. Vezi definitia »

bruft (brúfturi), s. n. – Văruit, spoire cu lapte de var. Tc., per. abruft „acțiunea de a uda podeaua cu apă” (Bogrea, Dacor., IV, 706). Cihac, II, 19, îl pune în legătură cu pol. obrzucić, din sl. rjutiti „a zăcea”. – Der. bruftui (var. bruftului), vb. (a vărui; a brusca); bruftu(lu)ială, s. f. (văruit; dojană, ceartă). Iordan, BF, II, 192, consideră bruftui drept creație expresivă; în ce ne privește, credem că este expresivă numai adăugarea grupului lu, la var. Vezi definitia »

iúft (-turi), s. n. – Piele groasă de bovine întrebuințată pentru fețe de încălțăminte. Rus. juft (Cihac, II, 152; Tiktin; DAR), cf. pol. jucht. Vezi definitia »