Definita cuvantului ghici
ghicí (ghicésc, ghicít), vb. – A descoperi, a afla, a intui. – Var. (înv.) gîci. Mr. angucescu, angucire. Origine obscură. Pare a fi în legătură cu sl. gadati „a ghici” (Cihac, II, 111; Berneker 288), prin intermediul sl. gadačĭ „ghicitor” (DAR) sau al bg. gatka „ghicitoare” (Pascu, apud Philippide, II, 714), de unde o formă rom. *gîd(ă)ci sau gîtci, redusă ulterior. Cf. și bg. gatkam „a propune o ghicitoare”, gadam „a ghici”. Der. de la ghioc, propusă de Laurian și păstrată de Scriban, nu pare posibilă. Der. ghicitor, s. m. (om care prezice viitorul); ghicitoare, s. f. (femeie care prezice viitorul; cimilitură; brîndușă-de-toamnă, Colchicum autumnale); ghicitură, s. f. (cimilitură); ghiceală, s. f. (cimilitură).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ghici
sufléci, sufléci, s.m. (reg.) suflător (la instrumentele muzicale). Vezi definitia »
a pune pe butuci expr. a aduce (o mașină, o întreprindere etc.) în stare de nefuncționare; a strica; a falimenta. Vezi definitia »
arcáci (arcáciuri), s. n. – 1. Îngrăditură pentru oi. – 2. Îngrăditură făcută în apă pentru prins pește. Tc. arkaç (Hasdeu 1492). Vezi definitia »
prepelíci, prepelíciuri, s.n. (reg.) mic stog de fân. Vezi definitia »
tefericí (-césc, -ít), vb. – A se desfăta, a trăi în voie. Tc. teferrüc „vesel” (Tiktin). – Der. tefericie, s. f. (distracție, desfătare). Sec. XVIII, înv. Cf. sb. teferic „casă țărănească”. Vezi definitia »