FONÍE s.f. (Lingv.) Calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii). // Element secund de compunere savantă cu semnificația „sunet”, „fonație”, „vorbire”. [Gen. -iei. / < fr. phonie]. Vezi definitia »

LITOCROMÍE s.f. Procedeu tipografic de reproducere a picturii în culori. [Gen. -iei. / < fr. lithochromie]. Vezi definitia »

INDENTÁȚIE, indentații, s. f. (Geogr.) Adâncitură, crestătură (a coastei marine) cu aspect de mușcătură. – Din fr. indentation. Vezi definitia »

CASÁȚIE s.f. (În unele state) Organ judecătoresc suprem care are dreptul să caseze o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior. [Gen. -iei, var. casațiune s.f. / < fr. cassation]. Vezi definitia »

DOCUMENTÁȚIE s. f. totalitatea informațiilor, a documentelor cu privire la o anumită problemă sau la un anumit domeniu de activitate. (< fr. documentation) Vezi definitia »