Definita cuvantului gîlceavă
gîlceávă (gîlcévi), s. f. – 1. Zgomot. – 2. Ceartă, sfadă. – 3. (Rar) Plantă (Delphinium consolida). – Megl. gîlceavă. Sl., dar etimonul exact este incert. În sl. apare glŭkŭ „sunet” (Miklosich, Lexicon, 130), bg. gălč „zgomot” (Skok 72), slov. golčati „a vorbi”. Der. cu -avă, ca în ispravă, iznoavă, pare a fi specifică rom., chiar dacă suf. este cu desăvîrșire sl. și neproductiv în rom.; în acest caz bg. gălčava ar proveni din rom. (Capidan, Raporturile, 228; cf. și Berneker 367). După Conev 95 și DAR, rom. provine din bg. Der. gîlcevi, vb. (înv., a bîrfi; a se certa, a se ciorovăi); gîlcevos, adj. (certăreț); gîlcevitor, adj. (certăreț). – Din rom. provine mag. gercsáva „ceartă”, gercsávás „arțăgos” (Candrea, Elemente, 408).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gîlceavă
CORDÍTĂ1 s.f. Pulbere explozivă fără fum, preparată din nitroglicerină, fulmicoton și petrolatum. [< fr. cordite]. Vezi definitia »
teáră (-éri), s. f. – Urzeală depănată pe sul. – Var. Mold. tară. Mr. teară „caimac”. Lat. tēla (Burlă, Conv. lit., XIV, 281; Pușcariu 1724; REW 8620), cf. it., prov., cat., sp. tela, fr. toile. Der. din per. tär „fir, fibră” (Lokotsch 2022) nu pare probabilă. Vezi definitia »
CLÍCĂ s.f. Bandă, șleahtă, gașcă, grup de intriganți; coterie. [< fr. clique]. Vezi definitia »
CURMÁLĂ, curmale, s. f. Fructul curmalului, comestibil, brun-roșcat, oval, bogat în zahăr, cu gust dulce și plăcut. – Cf. ngr. kurmás. Vezi definitia »
TURGESCÉNȚĂ s. f. 1. (Med.) Umflare locală a unui țesut, datorită acumulării de lichide. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorită apei care a pătruns în interiorul ei. – Din fr. turgescence. Vezi definitia »