Definita cuvantului gîlceavă
gîlceávă (gîlcévi), s. f. – 1. Zgomot. – 2. Ceartă, sfadă. – 3. (Rar) Plantă (Delphinium consolida). – Megl. gîlceavă. Sl., dar etimonul exact este incert. În sl. apare glŭkŭ „sunet” (Miklosich, Lexicon, 130), bg. gălč „zgomot” (Skok 72), slov. golčati „a vorbi”. Der. cu -avă, ca în ispravă, iznoavă, pare a fi specifică rom., chiar dacă suf. este cu desăvîrșire sl. și neproductiv în rom.; în acest caz bg. gălčava ar proveni din rom. (Capidan, Raporturile, 228; cf. și Berneker 367). După Conev 95 și DAR, rom. provine din bg. Der. gîlcevi, vb. (înv., a bîrfi; a se certa, a se ciorovăi); gîlcevos, adj. (certăreț); gîlcevitor, adj. (certăreț). – Din rom. provine mag. gercsáva „ceartă”, gercsávás „arțăgos” (Candrea, Elemente, 408).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gîlceavă
PROTEÍNĂ, proteine, s. f. Substanță organică alcătuită din carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf etc., care intră în componența protoplasmei celulelor animale și vegetale, îndeplinind în organism funcții variate fundamentale. – Din fr. protéine. Vezi definitia »
ADĂUGÍTĂ, adăugite, adj. f. (În expr.) Ediție adăugită = ediție care a fost completată cu material nou. – V. adăugi. Vezi definitia »
INDOEUROPENÍSTICĂ s. f. știință care studiază limbile indo-europene; indogermanistică. (după germ. Indoeuropäistik) Vezi definitia »
USTURĂTÚRĂ, usturături, s. f. Usturime. – Ustura + suf. -ătură. Vezi definitia »
NEFROSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Scleroză a rinichiului. [< fr. néphrosclérose, cf. gr. nephros – rinichi, sklerosis – întărire]. Vezi definitia »