Definita cuvantului gingie
gingíe (gingíi), s. f. – Țesut care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și a măselelor. – Mr. dzindzie, istr. (žinžire). Lat. gingῑva (Diez, I, 206; Pușcariu 721; Candrea-Dens., 745; REW 3675; DAR), cf. it., prov., port. gingiva (calabr. gringria), fr. gencive, sp. encía. În Trans. de Nord se folosește var. gingină, care explică și istr. Cf. ALR, I, 31. Din rom. provine ngr.τσιντσία (Murnu, Lehnwörter, 45). – Der. îngingia, vb. (a se face bobul de porumb; a prospera, a se îmbogăți).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gingie
HISTAMINOPEXÍE s.f. (Med.) Fixarea histaminei pe unele substanțe. [Gen. -iei. / < fr. histaminopexie]. Vezi definitia »
DECREPITÁȚIE s. f. decrepitare. (< fr. décrépitation) Vezi definitia »
SĂLBĂTĂCÍE s. f. v. sălbăticie. Vezi definitia »
MAGNETIZÁȚIE s.f. (Rar) Magnetizare. ♦ Mărime vectorială care caracterizează starea de polarizare magnetică a corpurilor. [Gen. -iei. / cf. fr. magnétisation]. Vezi definitia »
TREFILERÍE s.f. Stabiliment industrial, atelier în care se efectuează trefilarea sârmei. [< fr. tréfilerie]. Vezi definitia »