Definita cuvantului gîrliță
gîrlíță (-țe), s. f. – 1. (Înv.) Inel, lanț în formă de colier. – 2. Inflamare a gîtului, la porci. – 3. Gîscă sălbatică (Anser albifrons, Anser minutus). – Mr. gurliță. Bg. ogărlica, sb. ògrlica (DAR). Ca gîrlă și gîrlici, provine din sl. grŭlo „gît, gîtlej”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gîrliță
ȚÍCĂ s. m. (Fam.) Termen de adresare pentru un copil. – Din [băie]țică. Vezi definitia »
ALBUMEÁLĂ, albumele, s. f. (Bot.) Floare-de-colț. – Cf. alb. Vezi definitia »
HIDROSFÉRĂ s. f. Învelișul de apă al globului terestru, alcătuit din oceane, mări, lacuri, ghețari, ape curgătoare, ape subterane, zăpezi și ghețuri. – Din fr. hydrosphère, germ. Hydrosphäre. Vezi definitia »
EXOTOXÍNĂ s.f. Toxină secretată de bacterii și răspândită în mediul exterior. [< fr. exotoxine]. Vezi definitia »
OCARÍNĂ s. f. intrument muzical de suflat, din teracotă sau metal, oval și cu găuri, care scoate sunete asemănătoare cu cele ale flautului. (< ir., fr. ocarina) Vezi definitia »