Definita cuvantului glavă
glávă (-ve), s. f. – 1. Cap. – 2. (Înv.) Capitol. Sl. glava (Cihac, II, 121; Conev 87), cf. bg., sb. glavă, pol. glowa, rus. golova, ngr. γϰλάβα „căpățînă”. Primul sens are totdeauna o nuanță depreciativă. Din sb. pare a proveni glag, s. n. (Banat, colț), prin intermediul unei asimilări. – Der. glăvățînă, s. f. (căpățînă, dovleac), prin încrucișare cu căpățînă, cf. bg. glavetina; glovoț, s. n. (căpățînă); glarhnică, s. f. (șervet răsucit în formă de colac pe care se așază greutatea purtată pe cap), din sl. glavnikŭ „de cap”; glaviznă, s. f. (înv., capitol), din sl. glavizna, împrumut literar. Cf. sglăvoc.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu glavă
ACUARÉLĂ, acuarele, s. f. 1. Vopsea solidă care, subțiată cu apă, se întrebuințează în pictură. 2. Pictură făcută în acuarelă (1). [Pr.: -cua-] – Fr. aquarelle. Vezi definitia »
BÁNCĂ2 s.f. (La jocul de cărți) Banii puși în joc de cel ce ține jocul. [< germ. Bank]. Vezi definitia »
BIOGEOSFÉRĂ s. f. înveliș al Pământului în care este concentrată substanța vie. (< fr. biogéosphère) Vezi definitia »
GALÉNĂ s. f. Sulfură naturală de plumb, folosită ca redresor la aparatele de radio fără lămpi, la prepararea unor vopsele etc. – Din fr. galène. Vezi definitia »
hlóbă (hloábă), hlóbe, s.f. (reg.) fiecare din cele două lemne de la trăsura sau căruța cu un cal; hulubă, rudă. Vezi definitia »