Definita cuvantului glie
glíe (glíi), s. f. – 1. Pămînt, ogor. – 2. Pămînt, cîmp. Sl., din aceeași familie cu clisă; însă etimonul exact nu a fost încă identificat; cf. slov. glie „cocă, pap”, rut, rus. glej „lut, argilă” (DAR). Cel de al doilea sens este pur literar. După Körting 4166 și Tiktin, urmați de REW 3782, din lat. gleba, încrucișat cu rut. gliba.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu glie
ELABORÁȚIE s. f. elaborare. (< fr. élaboration) Vezi definitia »
IMPREGNÁȚIE s.f. Impregnare. ♦ Distribuție neregulată în masa rocilor a unor substanțe minerale. [< fr. imprégnation]. Vezi definitia »
COMUTÁȚIE s.f. 1. Comutare; schimbare, mutație. ♦ Totalitatea operațiilor de conectare și deconectare a liniilor, efectuate în scopul realizării unei legături telefonice sau telegrafice. 2. Trecere a unei secțiuni a înfășurării induse a rotorului unei mașini electrice cu colector dintr-o cale de curent într-alta, în cursul rotirii rotorului. 3. (Lit.) Figură de stil prin care sunt puse în opoziție două propoziții astfel încât prin schimbarea ordinii cuvintelor să rezulte un sens contrar. [Gen. -iei, var. comutațiune s.f. / cf. fr. commutation, lat. commutatio]. Vezi definitia »
ALGÍE s.f. Algezie. // (In forma -algie) Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) durere”, „algezie”. [< fr. algie, cf. gr. algos – durere]. Vezi definitia »
MAGNETOMETRÍE s. f. 1. măsurarea variațiilor mărimilor magnetice. 2. ramură a geofizicii care studiază magnetismul terestru. 3. metodă geofizică de prospecțiune a subsolurilor bogate în elemente sau minerale magnetice. (< fr. magnétométrie) Vezi definitia »