Definita cuvantului gloabă
gloábă (gloábe), s. f. – 1. Amendă. – 2. Mîrțoagă. – Megl. gloabă. Sl. (bg., sb.) globa „pedeapsă” (Miklosich, Lexicon, 129; Meyer 140; Berneker 305), cf. alb. gjobë, ngr. γλάμπα. Sensul 2 se explică desigur prin obiceiul de a plăti amenzile în natură, fapt pentru care se alegeau caii cei mai proști, cf. pui de bodaproste. – Der. globi, vb. (a pune amendă, a pedepsi); globnic, s. m. (înv., persoană care strîngea amenzile), din sl. globĭnikŭ.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gloabă
OSCÍLĂ s.f. Mască a lui Saturn sau a lui Bachus, care era suspendată în case pentru a îndepărta relele. [< lat. oscillum, fr. oscille]. Vezi definitia »
dîrjálă (-jéli), s. f. – 1. Mîner, toartă. – 2. Manivelă. – 3. Nuia, băț. – Var. dîrja, dîrje, odîrje. Sl. družalo „manivelă”, cf. bg. dărzalo (Candrea, Scriban), și, pentru ultima var., sb. održa. Vezi definitia »
ȚINTIȘOÁRĂ, țintișoare, s. f. Diminutiv al lui țintă (I 1). – Țintă + suf. -ișoară. Vezi definitia »
STRĂCHIOÁRĂ, străchioare, s. f. Străchinuță. [Pr. -chi-oa-] – Strachină + suf. -ioară. Vezi definitia »
AMÍNĂ s.f. 1. Substanță cu proprietățile amoniacului, care face parte dintr-un grup de baze azotate. 2. Combustibil folosit la avioanele reactoare. [< fr. amine]. Vezi definitia »