CARÁT s. n. 1. indice al proporției de aur în aliaje, a 24-a parte din masa totală. 2. unitate de măsură pentru masa pietrelor prețioase, egală cu 0,2 g. 3. (fig.) grad, intensitate. (< fr. carat, lat. carratus) Vezi definitia »

năstrunchiát, -ă, adj. (reg.) zburdalnic. Vezi definitia »

CERÁT, -Ă adj. (Despre un material) Impregnat, acoperit cu ceară. ◊ Tăblițe cerate = tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani își făceau însemnări, socoteli. [< lat. ceratus]. Vezi definitia »

CELENTERÁT, celenterate, s. n. (La pl.) încrengătură de animale inferioare, de obicei marine, care au corpul cu pereții alcătuiți din două straturi de celule și cu o cavitate digestivă în interior; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. ◊ (Adjectival) Meduza și coralii sunt animale celenterate. - Din fr. coelentérés. Vezi definitia »

POLIZAT², -Ă, polizați, -te, adj. Care este prelucrat cu polizorul. – V. poliza. Vezi definitia »