plescáviță, plescávițe, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin erupții, eczeme, bube, puroi, răni; spuzeală. 2. (reg.; cu sens colectiv, în forma „plercaniță”) părticele lemnoase rămase în fuiorul de cânepă. 3. (reg.) plantă erbacee cu frunze ovale, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori albe. 4. (reg.; în forma „plescaiță”) mică plantă cu flori mari albe și cu fructul o capsulă; șopârliță albă. 5. (reg.) plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui și cu fructe ca niște bobițe negre; gușa-porumbelului. 6. (reg.; în forma „pleșcaiță”) codobatură (mică pasăre migratoare, care trăiește pe marginea apelor, cu coada lungă, mereu mișcătoare). Vezi definitia »

AUTOHIPNÓZĂ s. f. hipnoză provocată de subiectul însuși. (< germ. Autohypnose) Vezi definitia »

PSIHOPROFESIOGRÁMĂ s. f. profesiogramă cu aptitudinile și trăsăturile psihologice specifice unei persoane. (< fr. psycho-professiogramme) Vezi definitia »

FEROCIANÚRĂ s.f. Compus de fier, de cianogen și un metal în alte proporții decât cele care intră într-o fericianură. [Pron. -ci-a-. / < fr. ferrocyanure]. Vezi definitia »

BÁTĂ, bete, s. f. 1. (Reg.) Betelie. 2. (La pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lână de diferite culori. – Lat. vitta. Vezi definitia »