Definita cuvantului gospodar
gospodár (gospodári), s. m. – 1. Domn, titlu dat domnitorilor Munteniei și Moldovei, în documentele sl., ca traducere pentru domn. – 2. Stăpîn. – 3. Stăpînul casei, capul familiei. – 4. (Adj.) Harnic, priceput, care care știe să se chivernisească, econom. – Var. (rar) hospodar. Sl. gospodarĭ (Miklosich, Lexicon, 138; Cihac, II, 125), cf. ceh. hospodar „priceput”, rus. gospodarĭ „gospodar”. – Der. gospod, adj. (domnesc), abreviere de la sl. gospodini, termen administrativ fără circulație reală; gospodăreasă (var. gospodăriță), s. f. (stăpîna casei); gospodină, s. f. (femei care se ocupă de treburile casei, casnică), cf. sl. gospodynja; gospodăresc, adj. (economic, priceput; de calitate); gospodărește, adv. (serios, cum se cuvine); gospodăros, adj. (priceput); gospodări, vb. (a conduce o casă, a administra; a căsători, a deveni cap de familie; refl., a întemeia o familie); gospodărie, s. f. (menaj, activitate casnică; bunurile, averea unei case; pereche căsătorită, familie); gospodin, s. m. (domn), din sl. gospodinŭ, înv., rar.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gospodar
iurúc-bairactár, iurúc-bairactári, s.m. (înv.) stegarul care purta iuruc-bairacul (v.). Vezi definitia »
PARAUNIVERSITÁR, -Ă adj. din afara universității. (< fr. parauniversitaire) Vezi definitia »
prăgár, prăgáre, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre grinzile care se așază de-a curmezișul pe temelia unei case și prin care se delimitează încăperile. 2. grindă care se pune deasupra ușorilor ușii, formând pragul de sus; prăguriță. 3. prag. Vezi definitia »
CULOÁR s. n. 1. coridor. ◊ spațiu îngust, pentru trecere în lungul unui vagon de cale ferată. 2. spațiu delimitat de trecere printr-o anumită zonă (pe uscat, în aer sau apă). ◊ spațiu delimitat pe o șosea pentru un anumit tip de circulație. 3. depresiune (I, 1) îngustă și foarte alungită. (< fr. couloir) Vezi definitia »
SFEȘNICÁR, sfeșnicare, s. n. Măsuță, piedestal, suport pentru sfeșnice. – Sfeșnic + suf. -ar. Vezi definitia »