Definita cuvantului grapă
grápă (grápe), s. f. – 1. Greblă. – 2. (Înv.) Steag. Sl. (bg.) grapa „greblă” (Cihac, II, 127; Scriban), cf. pol. grabie „greblă”. Schimbarea b › p trebuie să fie sl. cf. bg. grapa „asperitate”, urmă lăsată de „vărsatul-de-vînt”, sb. grabac „sfîșiere”, față de rapav „sfîșiat”. S-a invocat adesea got. greipan › germ. greifen (REW 4760; Giuglea, Contribuții, 8-10), și, pentru a evita dificultatea unui împrumut vechi din germ., s-a presupus medierea alb. grep „cîrlig”, grepth „clanță” (Philippide, II, 715; Pușcariu, Dacor., VIII, 293; DAR; Rosetti, II, 117); însă această soluție pare mai puțin convingătoare decît cea dinainte. – Der. grăpa, vb. (a grebla); grăpiș, adv. (dificil, anevoie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu grapă
SUBCULTÚRĂ, subculturi, s. f. 1. Tendință de manifestare subiacentă a unei culturi elementare. 2. Cultură a grupurilor și subgrupurilor sociale dintr-o comunitate etnică. – Din engl., fr. subculture. Vezi definitia »
VERBÍNĂ, verbine, s. f. Numele mai multor specii și varietăți de plante erbacee decorative cu frunze dințate, ascuțite la vârf și acoperite cu peri, cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii; vervenă (Verbena); plantă aparținând uneia dintre aceste specii sau varietăți. – Din lat. verbena. Vezi definitia »
BLOC-DIAGRÁMĂ s. f. reprezentare grafică la scară mică a unei regiuni terestre în perspectivă și în secțiune. (< fr. bloc-diagramme) Vezi definitia »
RADIÓLĂ s. f. formațiune scheletică externă, calcaroasă a echinodermelor. (< lat. radiolus) Vezi definitia »
ÓRĂ s. f. 1. diviziune a timpului, a 24-a parte dintr-o zi; ceas. 2. timp precis (când cineva poate face ceva, poate fi primit undeva). 3. curs, lecție (de o oră). (< it. ora, lat. hora) Vezi definitia »