Definita cuvantului grum
grum (grúmuri), s. n. – Grămadă, stivă, teanc. Lat. grumus „movilă”. Este un cuvînt care, în rom., apare numai în dicționarele vechi (Cihac; Miklosich, Slaw. Elem., 18; Meyer, Neugr. St., IV, 20; Damé), dar pe care nu-l cuprind nici DAR nici vreun lexicograf modern. Nu pare a avea circulație actuală. Existența sa este atestată și de mr. grumur „grămadă” (REW 3887) și de grumura, vb. (Trans., a umple), cuvînt rar, pe care îl menționează și îl studiază Lacea, Dacor., II, 624, considerîndu-l der. de la un lat. *grumulāre, de la grumulus (mai curînd, de la pl. grumuri). – Der, sugruma, vb. (a strangula), cf. mr. zgrum, cu pref. su(b)-, ca în sugușa (Pușcariu, Lr., 177; după Pascu, I, 96, de la un lat. *suggrumāre); sugrumător, adj. (care sugrumă); sugrumătură, s. f. (strangulare, parte îngustă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu grum
cum se scrie printrun Vezi definitia »
OLÉUM s.n. Acid sulfuric concentrat, conținând în soluție anhidridă sulfurică, care nu atacă fierul. [Pron. -le-um. / < fr. oléum, cf. lat. oleum – ulei]. Vezi definitia »
OÍDIUM s. n. 1. ciupercă parazită care atacă, în anii ploioși, organele verzi ale plantelor, ale viței de vie, producând pete cenușii-fumurii. 2. boală a plantelor produsă de această ciupercă. (< fr. oïdium) Vezi definitia »
TRÍTIUM s.n. v. tritiu. Vezi definitia »
ÁTRIUM s. n. 1. Curte interioară a caselor romane, de obicei înconjurată de un portic acoperit. 2. (Rar) Spațiu deschis, înconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici. [Pr.: -tri-um]. – Din lat. atrium. Vezi definitia »