Definita cuvantului gutui
gutúi (gutui), s. m. – Pom fructifer cu fructe mari, galbene, acoperite cu puf (Cydonia vulgaris). – Var. gutăi, gutîi, (Banat) gutîn. Mr. gutuńu, megl. gătuń, găduń. Lat. cotoneus, din gr. ϰυδώνιος, probabil prin intermediul unei forme *cottaneus, rezultate dintr-o încrucișare ce poate fi atestată cu cottana „smochină” (Graur, BL, IV, 84; Rosetti, I, 60; cf. Diez, I, 143; Cipariu, Gram., 113; Meyer, Alb. St., IV, 75; REW 2436; Pascu, I, 97; DAR); rezultatul rom. gutîi, a fost asimilat ulterior la gutîi. Cf. it. cotogna (sicil. cutugna), prov. codoing, fr. coing, cat. codony, basc. kuduina. Der. din sl. gduna (‹ kuduna) este mai puțin probabilă, lăsînd la o parte cazul megl. (cf. Cihac, II, 132; Berneker 299). Ca și în cazul megl. (cf. Cihac, II, 132; Berneker 299). Ca și în cazul sl., coincidența cu alb. ftua (Philippide, II, 639) se explică prin identitatea de origini. – Der. gutuie, s. f. (fructul gutuiului). Din rom. provin rut. guteja, rus. gutej.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gutui
scăciuí, scăciuiésc, vb. IV (reg.; despre fân) a scutura cu furca în timpul uscării. Vezi definitia »
JECUÍ vb. IV. v. jefui. Vezi definitia »
BANGUI [bãghi], cap. Rep. Centrafricane, port pe Oubangui; 596,8 mii loc. (1988, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Pr. centru politic și economic al țării. Întrepr. textile, de încălț., producătoare de ulei de cocos și de prelucr. a lemnului. Universitate. Întemeiat în 1889. Centrul ad-tiv (din 1914) al terit. Oubangui-Chari din componența Africii Ecuatoriale Franceze, a devenit cap. statului independent Republica Africa Centrală (din 1960), a Imperiului (din 1976) și a Republicii Centrafricane (din 1979). Vezi definitia »
a merge pe barba lui expr. a urma o strategie personală. Vezi definitia »
văstui, văstuiesc v. t. (intl.) a bate (pe cineva) cu pumnul. Vezi definitia »