TOROÍD, toroide, s. n. (Mat.) 1. Suprafață generată de o curbă închisă care se rotește în jurul unei axe din planul curbei și care nu taie curba. 2. Corp solid mărginit de un toroid (1). – Din fr. toroïde, germ. Toroid. Vezi definitia »

HEBOÍD, -Ă, heboizi, -de, adj. (Despre bolnavi) Care se manifestă în special prin tendința de comitere a unor acte antisociale. [Pr.: -bo-id] – Din fr. héboïde. Vezi definitia »

SEMISOLÍD, -Ă, semisolizi, -de, adj. Parțial solid. – Semi- + solid (după fr. semi-solide). Vezi definitia »

ARÍD, -Ă adj. 1. (despre sol, regiuni) uscat; sterp, neproductiv. 2. (fig.) sărac în idei, în imagini; sec, monoton. (< fr. aride, lat. aridus) Vezi definitia »

INSECTICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care ucide insectele. [< fr. insecticide, cf. lat. insectum – insectă, caedere – a omorî]. Vezi definitia »