SIMONIÁC, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se face vinovat de simonie. [Pron. -ni-ac. / < fr. simoniaque, lat. simoniacus]. Vezi definitia »

MONOMANIÁC, -Ă, monomaniaci, -ce, adj. (Med.; rar) Monoman. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. monomaniaque. Vezi definitia »

PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ Care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. Vezi definitia »

DIONISIÁC, -Ă adj. 1. referitor la Dionysos; extatic, pasionat, plin de fervoare; dionisian. ♦ serbări ĕ = dionisii. 2. (la Nietzsche) care desemnează predominanța impulsivă a pasiunilor, a simțurilor dezlănțuite, beția extatică. (< fr. dionysiaque, lat. dionysiacus, gr. dionysiakos) Vezi definitia »

a-și pune capul sub comănac expr. (intl.) a se lăsa de furat. Vezi definitia »