TECHNÉȚIU s. n. elemente radioactiv sintetic, cu densitate mare, greu fuzibil, asemănător cu reniul. (< fr. technétium) Vezi definitia »

CĂPRÍU, -ÍE, căprii, adj. Căprui. – Capră + suf. -iu. Vezi definitia »

cuiungíu (cuiungíi), s. m. – Aurar, bijutier. Tc. kuyunci (Șeineanu, III, 43). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

INDÍCIU, indicii, s. n. Semn (aparent) după care se deduce existența unui lucru, a unui fenomen etc. ♦ Particularitate, semnalment, manifestare, dovadă concretă după care se poate recunoaște un obiect, o ființă sau un fenomen. ♦ (Jur.) Faptă, împrejurare, situație, care, privită în legătură cu alte fapte, împrejurări sau situații, poate servi ca probă într-un proces. – Din lat. indicium (cu sensuri după fr. indice). Vezi definitia »

SACRILÉGIU s. n. necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt sau deosebit de scump. (< lat. sacrilegium, fr. sacrilège) Vezi definitia »