Definita cuvantului hain
haín (haínă), adj. – 1. (Înv.) Trădător, necredincios. – 2. Perfid, rău la inimă, hapsîn. – Mr. hăin. Tc. hayin (Röesler 606; Șeineanu, II, 197; Lokotsch 784; Ronzevalle 84), cf. ngr. χαῖνης, alb. hain „hoț”, sb. hain. – Der. haini, vb. refl. (înv., a trăda; a se răscula); hainie, s. f. (trădare; rebeliune, răzmeriță); hainlîc, s. n. (trădare). Sec. XVII, toți der. sînt înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hain
ULTRAMARÍN s.n. Produs sintetic obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, mangal și sulf, întrebuințat drept colorant albastru. [< fr. ultramarine]. Vezi definitia »
in unele sate din oltenia, „ghergan” este același lucru cu „caloian”. Vezi definitia »
AZOTOBACTERÍN s.n. Îngrășământ bacterian alcătuit din culturi artificiale de azotobacterii; azotogen. [< germ. Azotobakterin]. Vezi definitia »
AFÍN, -Ă adj. Înrudit. // s.m. și f. Rudă prin alianță. [< lat. affinis]. Vezi definitia »
PALEOCREȘTÍN, -Ă, paleocreștini, -e, adj. Vechi creștin. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + creștin. Vezi definitia »