ÁRTĂ s. f. 1. formă a activității umane care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme. ♦ operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare. ◊ ĕ liberale = denumire dată în învățământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei și teoriei muzicii (quadrivium). 2. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate. ♦ ~ militară = parte a științei militare care studiază teoria și practica pregătirii și ducerii acțiunilor de luptă și a războiului. (< fr. art, lat. ars, artis) Vezi definitia »

ACETOFENÓNĂ, acetofenone, s. f. Cetonă mixtă cu miros plăcut, solubilă în apă și în eter, folosită în industria farmaceutică și a parfumurilor. – Din fr. acétophénone. Vezi definitia »

ÍZBĂ s.f. Căsuță din bârne la popoarele din nordul Europei și Asiei. [< rus. izba]. Vezi definitia »

MICROFÍȘĂ s.f. Fotografie care reproduce la scară redusă pagini de carte sau alte materiale. [< fr. microfiche]. Vezi definitia »

TOCÁTĂ s.f. Compoziție muzicală scrisă pentru instrumente cu claviatură, în ritm vioi și alcătuită dintr-o singură parte. [< it. toccata < toccare – a atinge]. Vezi definitia »