Definita cuvantului hăli
hălí (-lésc, -ít), vb. – 1. A lua, a pune mîna pe. – 2. A arunca (mingea). Origine incertă. Dicționarele, fără nici o explicație pe care s-o cunoaștem, confundă acest cuvînt cu cel anterior, ceea ce nu pare posibil (hăli circulă numai în Mold. și hali mai ales în Munt.; nu se spune niciodată hali pentru sensurile lui hăli, nici invers; și, în sfîrșit, trecerea semantică de la „a mînca” la „a arunca” pare dificil de explicat). Pare a fi vorba de un cuvînt sl. (Cihac, II, 133; DAR; Candrea), cf. rut. chałyty sja „a se grăbi”, pol. galić „a arunca mingea”, din sl. galiti „a sări”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hăli
prichilí, pers. 3 sg. prichiléște, vb. IV refl. (reg.; despre frig) a se muia. Vezi definitia »
DILÍ, dilésc, vb. IV. (Arg.) 3. Refl. A înnebuni. Vezi definitia »
răsfilí, răsfilésc, vb. IV (înv.) a răsfoi. Vezi definitia »
bălí (-ésc, -ít), vb. – A fura, a șterpeli. Origine necunoscută. Termen de arg.; pare de origine țigănească (cf. Juilland). Vezi definitia »
CORĂSLÍ, pers. 3 corăslește, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se brânzi. – Din coraslă. Vezi definitia »