Definita cuvantului har
har (háruri), s. n. – Grație divină. – Mar. hare. Ngr. χάρις (Roesler 578; DAR), în parte prin intermediul sl. chari. Sec. XVI. – Der. harnic, adj. (înv., recunoscător; capabil; activ, harnic), cu suf. -nic, ca puternic de la putere (după Cihac, II, 136, urmat de DAR; Densusianu, GS, I, 350; Candrea; Scriban, din sl. charinŭ, cf. bg. haren „frumos”, neharen „leneș”; după ipoteza greșită a lui Diculescu 180, în legătură cu suedezul arnig „harnic”); neharnic, adj. (înv., nedemn; leneș); hărnici, vb. (a munci activ, a-și da silința); hărnicie, s. f. (capacitate, activitate, hărnicie). Cf. hărăzi, haram.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu har
PARCHETÁR s. m. lucrător de parchete. (după fr. parqueteur) Vezi definitia »
IMPRESÁR, impresari, s. m. Persoană care mijlocește sau organizează reprezentații teatrale, concerte etc. – Din fr. imprésario, it. impresario. Cf. germ. Impresario. Vezi definitia »
INTERSTELÁR, -Ă adj. (Rar) Între (dintre) stele; interastral; intersideral. [Cf. fr. interstellaire]. Vezi definitia »
ANCILÁR, -Ă, ancilari, -e, adj. (Livr.) De slugă; p. ext. subordonat, umil. – Din fr. ancillaire. Vezi definitia »
IMPOPULÁR, -Ă adj. nepopular. (< fr. impopulaire) Vezi definitia »