Definita cuvantului harță
hárță s. f. – Încăierare, ceartă. – Var. (înv.) harț. Mag., pol. harc (Cihac, II, 505; Berneker 377; DAR; Gáldi, Dict., 92), cf. arțag. – Der. hărtaș, s. m. (luptător, combatant); hărțui, vb. (a ataca; a începe lupta; a urmări, a sîcîi, a pisa); hărțeli, vb. (a deranja, a supăra, a chinui), cu suf. expresiv -li; hărțuială, s. f. (faptul de a hărțui); hărțuitor, adj. (care hărțuiește); hărăți, vb. (a hărțui), care, după Scriban, Arhiva, 1912 și DAR, ar proveni din mag. hergelni (herécelni) „a ațîța”, ipoteză ce pare inutilă; hărăție, s. f. (înv., combativitate; vitejie); hărățag, s. n. (rar, provocare), rezultat dintr-o încrucișare cu arțag; hărăț, s. m. (persoană care hărțuiește; viteaz), sec. XVII, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu harță
AGHIÚȚĂ s. m. (Fam. și glumeț) Drac. [Pr.: -ghi-u-] – Cf. ngr. ághios „sfânt”. Vezi definitia »
BĂBÁICĂ, băbăici, s. f. (Reg.) Vâslă. – Ucr. babájka. Vezi definitia »
CARÍDĂ, caride, s. f. Animal marin asemănător cu racul, căutat pentru carnea lui gustoasă; crevetă (Palaemon squilla). – Din ngr. gharídha. Vezi definitia »
SCULPTÚRĂ, sculpturi, s. f. 1. Ramură a artelor plastice care își propune să creeze imagini artistice în trei dimensiuni, prin cioplirea sau modelarea unui material. ♦ Fel de a sculpta caracteristic unei școli, unei epoci, unui popor sau unui sculptor. 2. Operă artistică din domeniul sculpturii (1), lucrare a unui sculptor; ornament sculptat. – Din fr. sculpture, lat. sculptura. Vezi definitia »
DRÓPICĂ s. f. (Med.; pop.) Hidropizie. – Din ngr. drópikas (= idrópikus). Vezi definitia »