găleátă (găléți), s. f. – 1. Vas de lemn, căldare. – 2. Vas, recipient. – 3. Veche măsură de capacitate, pentru lapte (15,12 litri), brînză (6,3 kg) și cereale (80 litri). – 4. Dare la fisc, pe cereale, introdusă de Mihnea II, în 1585. – 5. (Arg.) Buzunar. – Mr. găleată, megl. găletă. Lat. gallĕta (Candrea, Rom., XXXI, 311; Densusianu, Filologie, 447; Candrea, Éléments, 73; Pușcariu 697; Candrea-Dens., 715; REW 3656; DAR; Battisti, III, 1752). Cf. alb. galetë, it. galleta, v. fr. jaloie. Der. din lat. calathus (Philippide, Principii, 66) pare greșită. Mag. galéta, ceh., slov. galeta (considerat de Cihac, II, 113, ca etimon al rom.), pol. gialeta, gieleta (care, după Miklosich, Wander., 22, ar proveni din rom.), par bazate pe lat. med. galleta (Berneker 292); Candrea, Elemente, 401, la consideră că provin din rom. Vezi definitia »

GAMÉLĂ s.f. Vas mic de metal din care mănâncă ostașii (în campanie). [< fr. gamelle]. Vezi definitia »

limboátă s.f. (reg.) liftă, dușman. Vezi definitia »

gáplă (-e), s. f. – Troliu, cabestan. Germ. Gapel, în loc de Göpel (DAR). Vezi definitia »

OSTREICULTÚRĂ s. f. ramură a acvaculturii care se ocupă cu creșterea stridiilor. (< fr. ostréiculture) Vezi definitia »