Definita cuvantului herb
herb (hérburi), s. n. – Stemă, blazon. – Var. (înv.) heghie, gherg(ie). Pol. herb, din germ. Erbe (DAR), cf. bg. gerb. – Hereghie, s. f. (origine, stirpe, neam), sec. XVII, înv., pe care Drăganu, Cronică numismatică, III, 12 (cf. DAR) îl reface din mag. eredni „a proveni din, a descinde”, pare a fi doar o var. a cuvîntului anterior.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu herb
ANTOVÉRB s. n. problemă enigmistică, ce constă în prezentarea unui cuvânt sub forma unui text literar, unei ilustrații, cerând să se afle antonimul acestuia, apoi antonimul cuvântului nou aflat. (< anto/nim/ + verb/2/) Vezi definitia »
ADVÉRB, adverbe, s. n. Parte de vorbire, în general neflexibilă, care determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau al altui adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul. – Din fr. adverbe, lat. adverbium. Vezi definitia »
PROVÉRB s.n. 1. Zicătoare, zicală, maximă populară. 2. Proverb dramatic = mică piesă de salon din sec. XVII-XIX, jucată fără decor, având ca pretext un proverb. [Pl. -be. / < fr. proverbe, cf. lat. proverbium]. Vezi definitia »
IMBÉRB adj., s. m. (tânăr) căruia nu i-a crescut încă barba. (< fr. imberbe, lat. imberbis) Vezi definitia »
PREVÉRB s. n. prefix care se atașează la verbe. (< fr. préverbe) Vezi definitia »