Definita cuvantului hermină
hermínă (hermíne), s. f. – Animal asemănător cu nevăstuica, cu blana albă, fină și lucioasă, helge (Mustela erminea). – Var. ermină. Fr. hermine. Este dublet al lui ermelin(ă), s. m. și f., înv., din it. ermellino (sec. XVIII).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hermină
PIRIDÍNĂ, piridine, s. f. Substanță organică aromatică, lichidă, incoloră, toxică, solubilă în apă, în alcool și în eter, cu miros caracteristic neplăcut, folosită la fabricarea unor medicamemte, a unor materii colorante etc. – Din fr. pyridine. Vezi definitia »
VÁLMĂ, vălmi, s. f. (Pop.) Mulțime, învălmășeală; p. ext. hărmălaie, tumult. ◊ Loc. adj. și adv. De-a valma = (care este) laolaltă; amestecat (în dezordine); claie peste grămadă. ◊ Expr. A da valma = a da buzna, a se repezi, a da năvală. – Cf. rus., ucr. valom [=valit] a veni buluc, a se îmbulzi. Vezi definitia »
CEMENTÍTĂ s.f. 1. Carbură de fier, care formează unul din constituenții aliajelor fier-carbon. 2. Inflamație cronică a cementului dentar. [< fr. cémentite]. Vezi definitia »
FÓNTĂ, fonte, s. f. Aliaj de fier, de carbon și de alte elemente, produs în furnale înalte; tuci (1). – Din fr. fonte. Vezi definitia »
FIBRÍNĂ s.f. Substanță organică proteică aflată în sânge și care intervine în procesul de coagulare. [< fr. fibrine]. Vezi definitia »