Definita cuvantului hinteu
hintéu (hintéie), s. n. – 1. Caleașcă, trăsură. – 2. (Pl.) Unelte, scule, instrumente. – Var. hintău, hîltei, hentei, hăitei. Mag. hintó (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 135), cf. tc., slov. hintov, sb., cr. intov. – Din același cuvînt mag., cf. hintálni „a legăna”, vine hinteț, s. n. (Trans., leagăn, scrînciob).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hinteu
BASILÉU s.m. 1. (În Grecia homerică) Titlu purtat de conducătorii tribali. ♦ Titlu al celui de-al doilea arhonte în Atena antică. 2. (Ist.) Titlu oficial al regilor persani până la cucerirea arabă. 3. Titlu purtat de împărații bizantini; persoană având acest titlu. [Var. bazileu s.m. / < fr. basileus, cf. gr. basileus – rege]. Vezi definitia »
SPONTANÉU, -ÉE adj. v. spontan. Vezi definitia »
melesteu Vezi definitia »
EU- elem. „frumos, bine, armonios”. (< fr. eu-, cf. gr. eu, bine) Vezi definitia »
tindeu – prosop țesut în casă din in; regionalism din Jud. Bistrița Năsăud Vezi definitia »