ZGURÁV, -Ă, zgurávi, -e, adj. Uscățiv. (din sb. (z)gurav = cocoșat) Vezi definitia »

ZURBÁV, -Ă, zurbavi, -e, adj. (Înv. și arh.) Rebel; gălăgois. – Din zurba + suf. -av. Vezi definitia »

MẤRȘAV, -Ă, mârșavi, -e, adj. Lipsit de scrupule, josnic, infam, ticălos. ♦ (Reg.) Scârbos, dezgustător. [Acc. și: mârșáv] – Din sl. mrŭšavŭ. Vezi definitia »

năráv (nărávuri), s. n. – 1. Obicei, uz. – 2. Obicei prost, viciu. Sl. nravŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 456; Cihac, II, 212), cf. bg. nărav, sb. narav și Vasmer, II, 230. – Der. nărăvaș, adj. (învățat prost, vicios); năravnic, adj. (înv., vicios, desfrînat); nărăvi, vb. (a învăța cu nărav, a se vicia); înărăvi, vb. (a se vicia); nărăveală, s. f. (viciere); nărăvos, adj. (învățat, prost; capricios). – Din rom. provine mag. nerávás (Edelspacher 20). Vezi definitia »

târcáv, -ă, adj. (reg.) 1. pleșuv, chel. 2. scurt, mic, ciuntit. 3. cu vegetație puțină. Vezi definitia »