Definita cuvantului honț
honț (hónți), s. m. – Poreclă dată sașilor din Transilvania. De la Hans „Ioan”, care sună în pronunțarea săs. Honnes, Hănnes (Borcea 193; Tiktin). Este posibil ca în alegerea acestui nume să fi intervenit o intenție satirică, ce apropie cuvîntul de h(o)anță „cîrpă”, cf. hanță sau de la honț „pungaș”, cf. hoț, pahonț.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu honț
MOȚ2, MOÁȚĂ, moți, moațe, s. m. și f. Român din Munții Apuseni; moțogan. – Cf. moț1. Vezi definitia »
PRUNCÚȚ, pruncuți, s. m. (Înv. și reg.) Pruncușor. – Prunc + suf. -uț. Vezi definitia »
neamț, nemți, s.m. (pop.) 1. german sau austriac. 2. străin (din apus). 3. persoană îmbrăcată în haine orășenești. 4. (art.) numele unui dans popular și melodia după care se execută acest dans. Vezi definitia »
LĂPTÚȚ s. m. Lăptișor (1). – Din lapte + suf. -uț. Vezi definitia »
păráț (-țuri), s. n. – Cerul-gurii, palat. – Mr. pănat. Lat. pălātum (Candrea-Dens., 1330; REW 6160), cu sing. reconstituit după pl. (după Tiktin, din lat. palatium, confundat cu palatum). – Der. (îm)părătuș, s. m. (omușor, uvulă), cuvînt care lipsește numai în Munt. (ALR, I, 33). Vezi definitia »