Definita cuvantului honț
honț (hónți), s. m. – Poreclă dată sașilor din Transilvania. De la Hans „Ioan”, care sună în pronunțarea săs. Honnes, Hănnes (Borcea 193; Tiktin). Este posibil ca în alegerea acestui nume să fi intervenit o intenție satirică, ce apropie cuvîntul de h(o)anță „cîrpă”, cf. hanță sau de la honț „pungaș”, cf. hoț, pahonț.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu honț
PLOPÚȚ, plopuți, s. m. (Reg.) Plopușor. – Plop + suf. -uț. Vezi definitia »
ISTÉȚ, -EÁȚĂ, isteți, -e, adj. Ager (la minte), deștept, iscusit, priceput. ♦ Vioi, sprinten. – Din sl. istĩcĩ. Vezi definitia »
plimbăreț, plimbăreți s. m. (intl.) 1. delincvent care își schimbă încontinuu locul unde operează. 2. vagabond. Vezi definitia »
FLECULÉȚ, fleculețe, s. n. Flecușteț. – Fleac1 + suf. -uleț. Vezi definitia »
STRAPÁȚ, strapațuri, s. n. (Reg.) Arșiță. – Cf. germ. Strapaze „muncă grea, oboseală”. Vezi definitia »