Definita cuvantului horă
hóră (hóri), s. f. – 1. Dans în cerc. – 2. Melodie a acestui cîntec. – 3. (Trans. de Nord) Cîntec liric sau satiric. – 4. Adunare sărbătorească ce are loc de obicei în fiecare duminică în sate, și la care se joacă hora. – 5. Cerc, grup aparte, bisericuță. – 6. Cor (al unei biserici). – 7. Constelație neidentificată. – Var. hoară, hore. Mr. cor. Ngr. χορόρ (Röesler 578). Se presupune în general că a intrat în rom. prin intermediul bg. hóro (DAR; Pușcariu, Lr., 280), însă această ipoteză nu pare necesară; cf. și sb. horo, tc. hora. – Der. hori, vb. (a juca hora; a cînta sau a interpreta la instrumente melodii populare; a aduna cu grebla fînul pentru a forma baza căpiței); horitor, s. m. (dansator; cîntăreț); horitură, s. f. (baza căpiței); horiște, s. f. (loc sau sală unde se dansează).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu horă
ZVÂRNÁICĂ, zvârnáice, s. f. (Trans.) Zbârnâitoare (v. zbârnâitor (3)). (din zbâr) Vezi definitia »
MLÁȘTINĂ, mlaștini, s. f. Depresiune naturală de teren fără scurgere, în care se adună și stagnează apa provenită din precipitații, din inundații sau din pânza freatică; mlacă. – Din sl. *mlaština. Vezi definitia »
CATASTÁZĂ s. f. 1. (în tragedia antică) punctul culminant înaintea catastrofei. 2. (lingv.) impostație. (< fr. catastase) Vezi definitia »
dosnică, dosnice s. f. femeie care practică sexul anal. Vezi definitia »
ARHONDĂREÁSĂ, arhondărese, s. f. Arhondăriță. – Arhondar + suf. -easă. Vezi definitia »