RETEZĂTÚRĂ, retezături, s. f. Retezare, tăiere; locul unde a fost retezat ceva. ♦ Partea care se taie dintr-un lucru; bucata tăiată (prin retezare) din ceva. – Reteza + suf. -ătură. Vezi definitia »

BUNĂ, bune, s. f. Bunică. – Lat. bona. Vezi definitia »

APENDICÍTĂ s.f. Inflamație a apendicelui intestinal. [< fr. appendicite]. Vezi definitia »

pícică s.f. (reg.) fată mititică, scundă. Vezi definitia »

ÁGĂ, agi s. m. (Înv.) 1. Ofițer din armata otomană. 2. Șef al agiei, având atribuțiile prefectului de poliție de mai târziu. [Var.: agá, agale, s. f.] – Tc. aga. Vezi definitia »