Definita cuvantului hrentui
hrentuí (-uésc, hrentuít), vb. – (Mold.) A strica, a uza, a hodorogi. – Var. hrintui, hrențui. Origine incertă. Din mag. harántolni „a strica” (Cihac, II, 507), sau dintr-un etimon sl. comun ambelor limbi (Scriban). Ultima var. indică o contaminare cu sdrențui. – Der. hrentuitură, s. f. (stricare, uzare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hrentui
CĂMĂȘUÍ, cămășuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un element de construcție cu beton, metal etc. – Cămașă + suf. -ui. Vezi definitia »
HURUÍ, pers. 3 húruie, vb. IV. 1. Intranz. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi. 2. Refl. (Reg.) A se dărâma, a se surpa, a se nărui. [Var.: huluí, uruí vb. IV] – Formație onomatopeică. Vezi definitia »
paraluí, pers. 3 sg. paraluiéște, vb. IV (reg.) a-i merge cuiva bine, a avea succes. Vezi definitia »
ALEXANDRU I, rege al Greciei (1917-1920). Domnia lui a fost tutelată de E. Venizelos. Vezi definitia »
HULTUÍ, hultuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) V. altoi2. Vezi definitia »