LITÚRGICĂ s.f. Ramură a teologiei care studiază istoria, formele și interpretarea cultului divin. [Gen. -cii. / cf. fr. liturgie]. Vezi definitia »

șánsă (șánse), s. f. – Noroc, probabilitate favorabilă. Fr. chance. Vezi definitia »

MÉNGHINĂ, menghine, s. f. Dispozitiv de prindere a unor piese care urmează să fie prelucrate, alcătuit din două fălci și dintr-un șurub cu manivelă, cu ajutorul căruia se efectuează apropierea și depărtarea fălcilor. [Var.: minghineá, menghineá s. f.] – Din tc. mengene. Vezi definitia »

prescurtătúră, prescurtătúri, s.f. (înv.) prescurtare. Vezi definitia »

METASTÁZĂ s.f. 1. Deplasare a unei boli dintr-o parte a organismului în altă parte; localizare secundară, departe de focarul primitiv al unei boli. 2. Figură retorică prin care vorbitorul, obligat să recunoască un fapt reprobabil, îl pune pe seama altcuiva. [< fr. métastase, cf. gr. metastasis – deplasare]. Vezi definitia »