Definita cuvantului huludeț
huludeț (huludéțe), s. n. – 1. Fusul țevii de la suveica războiului de țesut. – 2. Dop. – Var. hludeț, huduleț. Sl. chludŭ „vergea” (Cihac, II, 144; DAR); ultima var. indică o încrucișare cu hudub-.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu huludeț
ISTÉȚ, -EÁȚĂ, isteți, -e, adj. Ager (la minte), deștept, iscusit, priceput. ♦ Vioi, sprinten. – Din sl. istĩcĩ. Vezi definitia »
pîrț interj. – 1. Imită zgomotul unei bășini. – 2. Arată disprețul. Creație expresivă, cf. pîr, și Liebrecht, Germania, XVIII, 456. – Der. pîrțîi, vb. (a da pîrțuri); pîrțîială, s. f. (serie de bășini); pîrțuică, s. f. (diaree). Vezi definitia »
șnaiț, -ă, s.n., s.f. (reg.) 1. (s.n.) cărare prin pădure pe care se trag buștenii. 2. (s.n.) vârf, culme. 3. (s.f.) fâșie de pământ între două dealuri. Vezi definitia »
vacublíț (-cu-bliț) s. it, pl. vacublíțuri Vezi definitia »
coteț, cotețe s. n. (peior.) garsonieră. Vezi definitia »