Definita cuvantului humă
húmă (húme), s. f. – Argilă întrebuințată la spoitul caselor. Ngr. χῶμα (Miklosich, Vokal., III, 6; Roesler 571; Densusianu, Filologie, 448; Tiktin), poate în parte prin intermediul bg. huma (DAR; Candrea), deși această ipoteză nu este necesară, și nici cu totul convingătoare (după Conev 42, cuvîntul rom. ar proveni din bg. glina, ceea ce nu este posibil). Cf. mr. umă, pe care Pușcariu 1793 îl derivă direct din lat. humus, megl. umă care, după Capidan 314, provine din bg. – Der. humos, adj. (argilos; lipicios); humărie, s. f. (teren argilos, loc de unde se scoate humă); humui, vb. (a spoi cu humă); humoaie, s. f. (Mold., humă de spoit); humu(l)tui, vb. (a transplanta răsaduri).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu humă
XENOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Apariție a unor descendenți deosebiți fenotipic de părinți. (din fr. xénogenèse) Vezi definitia »
surlișoáră, surlișoáre, s.f. (reg.) 1. surlă mică (instrument muzical). 2. rât mic de purcel. Vezi definitia »
cariceală, cariceli s. f. (er. obs.) act sexual. Vezi definitia »
ANEXÍTĂ, anexite, s. f. Boală constând din inflamația trompelor uterine și a ovarelor, datorită unei infecții; salpingoovarită. – Din fr. annexite. Vezi definitia »
BÚRSĂ1 s.f. I. Ajutor bănesc acordat de stat, de o instituție, de o persoană particulară etc. unui elev sau unui student pentru a se întreține în timpul studiilor. II. (Med.) Formație anatomică în formă de sac, plină cu un lichid vâscos. ◊ Bursă seroasă = pungă, conținând sinovie, care se formează în apropierea articulațiilor. [Pl. -se. / < fr. bourse, cf. lat. bursa, gr. byrsa – sac]. Vezi definitia »