DEFORMÁ vb. I. 1. tr. A strica forma (naturală sau primitivă) a unui obiect; a sluți. ♦ (Fig.) A reproduce inexact; a denatura. 2. refl. A-și pierde forma primitivă. [< fr. déformer, it., lat. deformare]. Vezi definitia »

FĂRÂMÁ, fărấm, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge. ◊ Expr. (Tranz.) A-și fărâma capul = a se chinui să rezolve o problemă dificilă, a-și bate capul. ♦ A (se) distruge, a (se) nimici. [Var.: fărmá vb. I] – Din fărâmă. Vezi definitia »

COLIMÁ vb. I. intr. 1. (Fiz.) A transforma un fascicul de raze divergente sau convergente într-unul paralel. 2. A viza, a determina o anumită direcție. [< colimație]. Vezi definitia »

forma asociativa de proprietate asupra terenurilor forestiere si pasunilor in general, specifica transilvaniei si bucovinei de nord, caracterizata prin drept de proprietate comun pe cote-parti, indiviz, perpetuu si fortat. Vezi definitia »

COMPRIMÁ, comprím, vb. I. Tranz. 1. A micșora volumul unui corp cu ajutorul unei presiuni exterioare; a presa. ♦ Fig. A împiedica să se manifeste; a înăbuși. 2. A restrânge, a reduce personalul unei întreprinderi. – Din fr. comprimer. Vezi definitia »