LAC s. n. 1. soluție pe bază de oxid de aluminiu gelatinos, cu un colorant, folosită în pictură. 2. suc rășinos al unor arbori din Extremul Orient, din care se prepară o soluție pentru lustruit mobile. 3. lichid cu care se acoperă unele corpuri pentru a le feri de umezeală, de rugină etc. (< germ. Lack) Vezi definitia »

sibleac, sibleacuri, s.n. 1. Formatiuni specifice de tufarisuri termofile existente pe abrupturile calcaroase. Vezi definitia »

diác (diaci), s. m. – 1. (Înv., Trans.) Cîntăreț bisericesc. – 2. Scriitor de cancelarie, copist. – 3. Scriitor, om cult, instruit, erudit. – Mr. δiac, megl. diac. Ngr. διάϰος (Murnu 17), în principal prin intermediul sl. dijakŭ (Miklosich, Lexicon, 162; Miklosich, Slaw. Elem., 21; cf. Vasmer Gr., 52); cf. diacon. Pl. mold. dieci. – Der. dieciță, s. f. (nevastă de diac, cîntăreț). Vezi definitia »

SERÁC s. n. turn de gheață, proeminență rezultată din intersectarea crăpăturilor din cuprinsul ghețarilor. (< fr. sérac) Vezi definitia »

novác (nováci), s. m. – Gigant, uriaș. Sl. novakŭ „nou sosit” (Cihac, II, 218; cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 216), cf. sb., cr., slov. novak „novice”, pol. nowak. Vezi definitia »