Definita cuvantului iască
iáscă s. f. – Nume dat mai multor ciuperci parazite, uscate și tari, care cresc pe trunchiul arborilor (Fomes igniarius). – Mr., megl. iască. Lat. ēsca (Diez, I, 163; Densusianu, Hlr., 189; Pușcariu 759; Candrea-Dens., 804; REW 2913; DAR), cf. alb. eskë, askë (Meyer 97; Philippide, II, 640), it., prov. esca, fr. èche, sp. yesca, ngr. ἤσϰα, ἴσϰα. Forma de pl. iești (DAR), este practic ieșită din uz. – Der. iescos, adj. (ca iasca, uscat). Din rom. provin sb. jeska „hrană” (Candrea, Elemente, 406), țig. yeska (Wlislocki 92).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu iască
joimăríță2, joimăríțe, s.f. (înv.) soția joimirului. Vezi definitia »
MORFÓZĂ1 s. f. (biol.) modificare morfologică și funcțională a unui organ sub influența condițiilor de mediu. (< fr. morphose) Vezi definitia »
TRIBOLUMINESCÉNȚĂ s.f. Proprietate a anumitor corpuri de a deveni luminescente când se sfărâmă. [< fr. triboluminescence]. Vezi definitia »
a nu face nici cât o ceapă degerată expr. a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare. Vezi definitia »
MACORTEÁȚĂ, macortețe, s. f. (Reg.) Strachină mare. – Ucr. macortet. Vezi definitia »