Definita cuvantului ibric
ibríc (ibríce), s. n. – Vas cilindric cu coadă lungă. – Mr., megl. ibric. Tc. ibrik (Roesler 593; Șeineanu, II, 222; Lokotsch 894), cf. ngr. ἰμπρίϰι, alb. brik, bg., sb. ibrik. – Der. ibrictar, s. m. (înv., slujbaș la curte care dădea domnitorului ibricul), din tc. ibriktar.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ibric
CÓSMIC, -Ă, cosmici, -ce, adj. Care ține de cosmos, privitor la cosmos. ◊ Raze cosmice = radiații ionizate cu mare putere de pătrundere, care străbat atmosfera în direcție aproape verticală. Spațiu cosmic = spațiu infinit in care se află planetele, stelele, galaxiile etc.; spatiu interplanetar; p. ext. spațiul din afara planetei noastre. Radiație cosmică = radiație corpusculară sau electromagnetică provenită din spațiul cosmic. – Din fr. cosmique. Vezi definitia »
SPECTROGRÁFIC, -Ă, spectrografici, -ce, adj. (Fiz.) Referitor la spectrografie, de spectrografie. – Din fr. spectrographique. Vezi definitia »
ÍMNIC, -Ă, imnici, -ce, adj. Cu caracter de imn, de natura imnului; festiv. – Din fr. hymnique. Vezi definitia »
PAREGÓRIC, paregorice, s. n. Mângâiere, consolare. – Cf. parigorie. Vezi definitia »
APLÁSTIC, -Ă adj. 1. lipsit de structură, de o formă bine definită. 2. (despre anemie) care nu prezintă indicii de regenerare a globulelor roșii. (< fr. aplastique) Vezi definitia »