ANCORĂ, ancore, s. f. 1. Piesă grea de metal cu brațele ca niște gheare, care se coboară cu un lanț, o frânghie sau o parâmă de pe o navă în fundul apei, unde se agață pentru a ține nava în loc. ◊ Expr. A arunca ancora = a ancora; a se opri. A ridica ancora = a pleca în călătorie (cu o navă). 2. Bară (de metal) în formă de T sau de X care împiedică un zid să se dărâme. ♦ Cablu care fixează stâlpi, coșuri înalte de fabrică. – Din it., lat. ancora. Vezi definitia »

SICÓNĂ, sicone s. f. Tip de fruct compus care se prezintă în forma unei urne cărnoase, în care se află un număr mare de achene. – Din fr. sycone. Vezi definitia »

a băga o ștangă (cuiva) expr. (intl.) 1. a influența (pe cineva) în luarea unei decizii. 2. a vorbi de rău (pe cineva). Vezi definitia »

păcicúță, păcicúțe, s.f. (reg.) pachețel (de tutun). Vezi definitia »

TRANSAMINÁZĂ s. f. enzimă care efectuează transaminare. (< fr. transaminase) Vezi definitia »