Definita cuvantului iederă
iéderă s. f. – 1. Plantă agățătoare cu frunze verzi strălucitoare (Hedera helix). – 2. Varietate de rododendron (Rhododendron Kotschyi). – 3. Varietate de saschiu Vinca minor. – Mr. eadiră, megl. iadră. Lat. hĕdera (Pușcariu 763; Candrea-Dens., 806; REW 4092; DAR), cf. it. edera, fr. lierre, prov. edra, sp. hiedra, port. hera.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu iederă
obiálă (obiéle), s. f. – 1. (Rar) Pătură. – 2. Bucată de pînză sau de postav, folosită de țărani în loc de ciorapi sau șosete. – 3. Otreapă, cîrpă, zdreanță. – Var. (Mold.) oghială. Mr. bghială, megl. ubel’. Sl. (bg.) objalo, din obiti, obiją „a înveli” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Miklosich, Lexicon, 466; Cihac, II, 219; Conev 60, 84), cf. sb., cr. obojak „pantaloni”, ceh. ob(v)al „înveliș”. Cf. oghial. – Der. obilos, adj. (zdrențăros). Vezi definitia »
BRIÓȘĂ, brioșe, s. f. Produs de patiserie, preparat prin coacerea în forme mici, rotunde și ondulate, a unui aluat de cozonac. [Pr.: bri-o-] – Din fr. brioche. Vezi definitia »
AUTOANALÍZĂ s. f. analiză a propriilor trăiri, cu scopul realizării unei imagini generale despre sine. ◊ introspecție. (< fr. auto-analyse) Vezi definitia »
METROANEXÍTĂ s. f. inflamație a uterului, a ovarelor și a trompelor ovariene. (< fr. métroannexite) Vezi definitia »
oácă s.f. (reg.) spirit necurat care sperie copiii. Vezi definitia »