Definita cuvantului iele
iéle s. f. pl. – Ființe imaginare cu puteri nefaste; frumoasele, dînsele, drăgaicele. – Var. ele. Este pl. al pron. pers. ea (DAR; Bogrea, Dacor., IV, 822; Candrea), eufemism care coincide cu dînsele „lemuri”, și cu iel, s. m. (dracul), în loc de el. Totuși, Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 176, credea că numele este dacic; după Diculescu 186, din germ. Elle. Înainte, Cihac, II, 508, se gîndea la mag. lél „spirit” și Lokotsch 950 la tc. jel „vînt”, cf. vîntoasele. Din rom. provine probabil țig. sp. ilo „spirit” (Besses 89).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu iele
BAYLE [bel], Pierre (1647-1706), filozof francez. A opus superstițiilor ateismul, iar în numele realismului și toleranței a promovat un protestantism reflexiv. A influențat gîndirea filozofică din sec 18, în special pe enciclopediști („Dicționar istoric și critic”). Vezi definitia »
ABBEVILLE [abvil], localit. în NV Franței (Picardia); 24,9 mii loc. (1982). Aici, în depunerile înalte ale fluviului Somme s-au găsit resturi arheologice și faunistice, caracteristice Paleoliticului inferior. V. Abbevilian. Vezi definitia »
FÁCILE adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Ușor; accesibil. [< it. facile]. Vezi definitia »
BROWNSVILLE [brúsvil], oraș în S.U.A. (Texas), port pe stg. lui Rio Grande, la granița cu Mexicul; 299,8 mii loc. (1984, împreună cu Harlinger și San Benito). Șantiere navale. Ind. chimică și alim. (citrice, legume, prelucr. bumbacului). Centru turistic. Vezi definitia »
scălcéle s.f. pl. (reg.) 1. coada-zmeului (plante). 2. păpădie. Vezi definitia »